imbricare

im·bri·cà·re
v.tr. BU
var. → embricare.

Dizionario Italiano.

Look at other dictionaries:

  • imbricare — imbricáre s. f., g. d. art. imbricării Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  IMBRICÁRE s.f. (constr.) Suprapunere parţială, îmbucare (în genul ţiglelor, şindrilelor, solzilor de peşte). [cf. fr. imbrication]. Trimis de… …   Dicționar Român

  • imbriqué — imbriqué, ée [ ɛ̃brike ] adj. • 1584; n. f. 1555 ; lat. imbricatus, de imbrex « tuile » 1 ♦ Formé de choses qui se recouvrent partiellement, à la manière des tuiles d un toit. Plaques de métal imbriquées. Écailles, plumes imbriquées. 2 ♦ Formé d… …   Encyclopédie Universelle

  • embricare — em·bri·cà·re v.tr. (io èmbrico) 1. TS edil. ricoprire con embrici Sinonimi: accavallare, sovrapporre. 2. TS tecn., med. disporre qcs. come embrici, sovrapporre parzialmente Sinonimi: accavallare, sovrapporre. {{line}} {{/line}} VARIANTI:… …   Dizionario italiano

  • Imbricate — Im bri*cate, Imbricated Im bri*ca ted, a. [L. imbricatus, p. p. of imbricare to cover with tiles, to form like a gutter tile, fr. imbrex, icis, a hollow tile, gutter tile, fr. imber rain.] 1. Bent and hollowed like a roof or gutter tile. [1913… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Imbricated — Imbricate Im bri*cate, Imbricated Im bri*ca ted, a. [L. imbricatus, p. p. of imbricare to cover with tiles, to form like a gutter tile, fr. imbrex, icis, a hollow tile, gutter tile, fr. imber rain.] 1. Bent and hollowed like a roof or gutter tile …   The Collaborative International Dictionary of English

  • imbricate — I. adjective Etymology: Late Latin imbricatus, past participle of imbricare to cover with pantiles, from Latin imbric , imbrex pantile, from imbr , imber rain; akin to Greek ombros rain Date: circa 1610 lying lapped over each other in regular… …   New Collegiate Dictionary

  • imbrication — n. [L. imbricare, to cover with tiles] An overlapping at the margins as of tiles or shingles; imbricate adj …   Dictionary of invertebrate zoology

  • imbricar — ► verbo transitivo/ pronominal Poner una serie de cosas iguales de manera que se superpongan parcialmente: ■ los papeles se imbricaron. SE CONJUGA COMO sacar SINÓNIMO superponer * * * imbricar (del lat. «imbricāre», atejar) tr. Disponer una serie …   Enciclopedia Universal

  • imbriquer — [ ɛ̃brike ] v. tr. <conjug. : 1> • 1836; de imbriqué ♦ Disposer des choses de façon qu elles soient imbriquées. Pronom. S IMBRIQUER. ⇒ s ajuster, s emboîter. ● imbriquer verbe transitif (bas latin imbricare, du latin classique imbricatus,… …   Encyclopédie Universelle

  • imbrica — IMBRICÁ, imbrichez, vb. I. tranz. A suprapune parţial, asemenea solzilor de peşte, ţiglele sau şindrilele de pe un acoperiş. – Din fr. imbriquer. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  imbricá vb., ind. prez. 1 sg. imbríc/imbrichéz, 3 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.